Nu doresc sa intru in detalii privind altoirea (ca moment, tehnica, motivatie etc.), ci urmarile acesteia timp de mai multi ani. Mentionez doar, pentru cei nefamiliarizati cu aceasta tehnica, faptul ca portaltoiul de Pereskiopsis e un cactus originar din Mexic, in zone cu clima calda atat vara cat si iarna, atat ziua cat si noaptea. Dupa altoire, cat timp portaltoiul are frunze, va induce o crestere mult accelerata a altoiului. Acest ritm de crestere se mentine daca planta e tinuta la cald si portaltoiul isi pastreaza frunzele. Daca temperatura scade sub 10 grade, Pereskiopsisul isi va pierde frunzele si cresterea va fi mult incetinita.
Am avut circa 85 astfel de plante altoite de mine, care in urma cu 3 ani erau cocotate pe portaltoi de Pereskiopsis lungi de 15-20 de cm, ramasi fara frunze. Am decis sa incerc inradacinarea lor. Altoaiele erau exemplare de 2-4 cm din speciile fissuratus, fissuratus lloydii, kotschoubeyanus, retusus, retusus furfuraceus, trigonus si trigonus v elongatus. Am taiat portaltoiul scurt, lasand cca 3-4cm si le-am plantat in ghivece cubice cu latura de 8cm.
In cei 3 ani scursi de la operatiunea de mai sus, plantele au fost tratate ca si restul colectiei, cu seceta completa pe timpul iernii, cu temperaturi nocturne scazute, minimele fiind ocazional si pt putin timp de +1 grad Celsius. Pamantul a fost sol mineral + 20% pamant de frunze. Nu am folosit niciun stimulator de inradacinare, am fertilizat plantele cam de 2-3 ori/an impreuna cu restul colectiei.
Am pierdut 5 plante din cele 85, pe parcursul ultimului an. Multe plante erau policefalice in momentul scurtarii portaltoiului. In ultimii 3 ani, plantele au crescut, unele mai viguros, altele mai modest, multe au inflorit.
Anul acesta am hotarat sa le transplantez in ghivece mai mari. Eram curios sa vad starea radacinilor.
Am examinat radacinile plantelor moarte-plantele nu aveau radacini proprii, era prezent ciotul portaltoiului uscat, cu radacini uscate.
La plantele viabile, cca 75% din altoaie aveau radacini proprii viabile. La toate era prezent si ciotul viabil de Pereskiopsis cu radacinile lui. Radacinile ariocarpusilor erau in grad foarte variabil de dezvoltare, de la 1-2cm si pana la radacini multiple napiforme care se intindeau pe toata adancimea ghiveciului.
Nu am indepartat cioturile, am plantat doar plantele in Mineral Marvel cu 10% pamant organic si sunt curios cum vor evolua.
Ariocarpus retusus confusus fara radacini proprii
Ariocarpus trigonus cu radacina fina in prim-plan si viguroasa in spate
Ariocarpus trigonus cu radacini napiforme lungi
Ariocarpus retusus fara radacina proprie
Ariocarpus retusus furfuraceus cu radacini proprii masive
Ariocarpus kotschoubeyanus cu o radacina napiforma formata la periferie
Sunt sigur ca, daca as fi folosit ceva stimulente de inradacinare si temperaturile ar fi fost mai ridicate iarna, dezvoltarea radacinilor ar fi fost mai buna. Totusi, nici asa nu e rau, e clara tendinta de a trece absorbtia pe radacina specifica fiecarei plante.
