Calatorie in timp

Avatar utilizator
Ovidiu
Mesaje: 348
Membru din: Sâm, 14 Iul 2012 07:24

Calatorie in timp

Mesaj de Ovidiu » Joi, 15 Noi 2012 18:40

Nota: Povestea de mai jos poate fi citita si fara a accesa adresele Web intercalate. Ele sunt doar pentru culoare asa cum ar fi ilustratia dintr-o carte veche de povestiri. Deci pentru cursivitate se poate citi intai, apoi cine doreste se poate uita si la ...ilustratii. Povestea a fost conceputa astfel incat sa poate fi urmarita chiar daca ilustratiile virtuale se vor sterge in timp. Dar e menita a fi “scrisa” pe internet.


Calatorie in timp,
sau Barbierul, o meserie pierduta si alte povestiri scurte.


. (Pentru cei care ma cunosc cat si pentru cei care nu ma cunosc, pentru prieteni cat si pentru cei care nu ma considera asa, pentru cei care ma plac cat si pentru cei care nu ma plac, pe scurt o poveste dedicata tuturor.)


Hoinarind prin timpul trecut am dat peste imaginea unei xilogravuri. Salonul unui barbier din Bucurestiul Anului de gratie unamieoptsutepatruzecisidoi ...

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Bucha ... p_1842.jpg

In vechime meseria de barbier era o meserie care acorda, practicantilor acesteia, un statut aparte. Istoria lor, a barbierilor, e foarte veche ... sunt prezenti in istorie inca din epoca bronzului, importanta lor, in societate, crescand de-a lungul secolelor. Daca nu ma credeti ganditi-va un pic, sunt singurii care au avut permisunea sa puna briciul la gatul regilor.
A fost o perioada, in vechime, in care barbierii erau chiar si preoti. Sau oameni ai medicinei. Adica intr-un fel, alaturi de altii, fac parte din stramosii celor ce practica arta vindecarii spirituale sau fizice din ziua de azi.

Apoi a urmat declinul meseriei de barbier. Un declin brusc si brutal. Adus de o inventie pe cat de ingenioasa pe atat de distructiva meseriei de barbier. Lama de ras. Un obiect minuscul dar care a redus ritualul barbieritului la o banala rutina matinala. Ce o poate face, practic, oricine. Oricine care mai e cat de cat in putere .
Pe ici pe colo, meseria mai supravietuieste. Dar nicaieri nu mai e ce a fost candva.
Vremea barbierilor si a atmosferei din "saloanele" lor, a apus. Atmosfera plina de povesti aparte, fie din trecut, fie din curentele urbane sau extraurbane. De la monden pana la vulg. Sau povesti sosite de peste mari si tari cu navigatorii ce aduceau parfumurile necesare pomezilor uleioase. Pomezi folosite de barbieri, pentru a da luciu si tinuta frizurilor si mai ales barbilor. Frizurilor, pentru ca in acelasi timp barbierii erau si cei care aranjau coafuri sau ajustau chici,. Dupa punga si rangul clientului.
Povesti de care nu te puteai lipsi, indiferent daca "salonul" pe care il frecventai era un spatiu de lux sau doar spatiul public al unui imaginar trotuar, al unei inguste strazi cu iz medieval, unde toata dotarea salonului consta dintr-un scaunas si ladita de lemn cu sculele cerute de meserie. Sigur nu lipsea lighenasul pentru apa, special facut si decupat dupa cerinta meseriei sau improvizat din ce avea la indemana. Si desigur briciul. Si cureaua pe care barbierul finisa ascutisul taisului cu mestesugite miscari pline de arta teatrala ceruta de spectacol. In unele timpuri aveau si clesti, ei practicand, ocazional, oarecum colateral ca importanta si meseria de dentist.
"Salonul" barbierului, indiferent ca avea luxul unui tavan luminat de lampi dichisite sau avea doar luxul cerului luminat de astrul zilei, era o forma de mass-media a trecutului. O forma ce nu era supusa canoanelor puterii de orice natura ar fi fost ea. O forma de mass-media in care oamenii nu doar receptionau informatii ci chiar interactionau ca ... ca internautii paienjenisului WWW din ziua de azi. La barbier puteai lasa o stire pentru un cunoscut sau pentru toata lumea. Puteai sa afli stiri de la cunoscuti sau chiar de la necunoscuti. Noutati sau solutii la probleme. Te destindeai cu povesti sau te puteai documenta. Puteai chiar afla cum au rezolvat unii o problema ce te framanta. Accesand aceasta mass-medie nu rezolvai doar nevoia de a te ferchezui ci si nevoia unei conexiuni cu lumea ... Nevoia dichiselii sub briciul barbierului s-a dus, nevoia unei conexiuni cu lumea a ramas.
...
Cate povesti risipite, adormite sau uitate zac in magia atmosferei din jurul unui barbier de alta data ...
...
Apoi unii barbieri au renuntat, altii au devenit frizeri si meseria continua oarecum sub aceasta forma. Dar in mod sigur, frizerii, nu au mostenit importanta meseriei din care se trag. Totusi din timp in timp, daca li se cere, frizerii de azi mai practica vechea arta a meserie de barbier. Dar din pacate nu mai au stralucirea de altadata si totul nu mai e decat o umbra a trecutului.
...
Magia s-a risipit ... ma desprind de xilogravura si continui sa hoinaresc in timp. Vad atelierele xilogravorilor din mana carora ieseau miracole cu care puteai transmite, in serie, imagini spre toate zarile ... cam ca si imaginile internetului de azi, doar ca erau palpabile ...

http://ro.wikipedia.org/wiki/Xilogravur%C4%83

Xilogravura ... o alta arta, meserie, lasata, uitata, pierduta ... dar cata putere a avut ea la timpul ei! Conecta lumea prin imagini. Aducea informatie vizuala, asemeni internetului de azi. Asociata cu inventia tipografiei au descatusat omenirea din lanturile intunecatului Ev Mediu ...

Gandul tipariturilor ilustrate ma teleporteaza printre mesele si rafturile, pline de cartile trecutului, ale fantomelor anticarilor ce i-am cunoscut in Bucurestiul tineretilor mele ... Rafturi colbuite pline de carti, mai vechi sau mai noi, dar toate trecute, comori aruncate peste comori si o tuse haraita ce vine catre mine, din ungherul intunecat al intunecatului demisol in care s-au refugiat gandurile scrise ale omenirii, ... Tuse haraita ce vine spre mine tragand dupa ea pe anticarul ce tarseste un picior si se mangaie pe barba lui aspra, rara si ascutita dupa moda veche si care ma masoara cu ochii sclipind viclean pentru a cantari ce aratare s-a aventurat in barlogul lui ... Anticarul autentic, cel care nu vrea sa vanda dar care trebuie sa vanda pentru a trai si care e nevoit sa indure rascolirea comorilor lui, sperand ca nu vei gasi ceea de ce nu vrea sa se desparta. Desi trebuie sa vanda pentru a trai
S-au dus ... s-au dus si anticarii. Anticarii adevarati care daca aveau asigurat traiul pe ziua ce se scurgea, preferau sa te dea afara cerandu-ti un pret exorbitant, daca ii gaseai comoara si nu avea incredere in tine. Incredere ca o stii aprecia cu adevarat, cartile de care nu vroia sa se desparta, cartile "pierdute" ale trecutului. Nu vroia sa se desparta pentru ca ii era teama ca pe mana ta se vor pierde ... pentru totdeauna. Si nu le transmitea decat celui in care avea incredere.
S-au dus, dar spiritul lor, spiritul autentic al iubitorilor de carte veche a ramas si azi pot "rasfoi" cartile vechi. Stand comod in barlogul meu de calator in timp. Pot rasfoi? Him ... s-a dus si placerea rasfoielii dar macar pot lectura sau daca sunt obosit pot admira cartile de alta data si minunatele lor desene ...

http://biodiversitylibrary.org/page/158 ... 5/mode/1up

Le pot admira, virtual, datorita unui nou cult ce venereaza trecutul scris in forma de carte. Si adeptii acestui cult au construit lumi virtuale in care cartile vechi sunt scanate si virtualizate pentru a fi citite asa cum le-ai citi dintr-o biblioteca. Ba chiar le poti avea. Avea virtual.
Sigur le poti si tipari, sau mai corect e a folosi cuvantul, ce se impune tot mai mult, le poti printa. Dar degeaba …. nu stiu de ce printarile astea nu poarta in ele farmecul de a rasfoi pe care ti-l da o carte adevarata.
Oricum tot e bine. Se salveaza continutul. Dar mi-e teama ca ne vom pierde un simt. Un simt aparte care nu a fost dobandit usor de-a lungul evolutiei umane si anume gustul pentru carte, cu tot ce implica el.
Ca sa uit de teama asta o iau la goana prin timp ...
....
Anul de gratie douamioptsutepatruzecisidoi ...
Spiritul unui copil imi intercepteaza gandul si gandul lui acceseaza un altul,
- Mama ce este aceea o carte?
raspunsul ce vine, de nu stiu unde, pe calea gandului, e total dezarmant pentru mine,
- Nu stiu puiule. De unde ai gandul asta?
...
In jurul meu nu vad decat ...
Nu, ... nu pot sa va spun ce vad. Calatorilor in timp le e interzis sa dezvaluie viitorul. Si, oricum viitorul e instabil. Si ceea ce vad e viitorul prezentului din care mi-am inceput aceasta calatorie in timp. Un prezent in care ... in care as putea sa va spun ce, dar nu am curajul si oricum calatorilor in timp nu le e dat sa fie crezuti cand vorbesc despre prezent.

--------------------------------

Ce descatuseaza internetul? Cea mai formidabila conexiune, reala si virtuala in acelasi timp ... cea mai formidabila conexiune ce conecteaza toata omenirea ... ce anuleaza diferenta dintre real si imaginar ...
Ce descatuseaza? Asta e secretul viitorului ce o sa vi-l dezvaluie un alt calator in timp ... atunci cand internetul va deveni trecut ... eu nici nu am voie si de fapt nici nu as avea curajul sa vi-l spun. Secretul, a ce va descatusa internetul …. dupa cum se traieste prezentul acum. Desigur daca ….

Insa pot sa va spun ceea ce stie orice calator in timp:
Nu poti schimba trecutul dar poti schimba viitorul. Dupa cum traiesti prezentul.
Dar fiind vorba despre prezent, nu ne e dat noua, calatorilor in timp, sa fim crezuti.

---------------------------------

Acum, la final, cred ca cei mai multi veti zice: Barbi ... povesti de ale barbierilor. Aveti dreptate ... asa ca intoarceti fila pe am scris aceasta poveste si cititi mai departe. Intoarceti-o ... daca puteti ...
Sau, poate, … mai bine zis, intoarceti … daca aveti ce .

adarianul

Re: Calatorie in timp

Mesaj de adarianul » Joi, 15 Noi 2012 18:54

Buna Ovidiu

Ai un har de a povesti.Tu si Dag ati face casa buna.Ai scis o povestire pe cactusi.com ce ai spus ca e dupa o fapta reala.Actiunea se petrecea intr-un compartiment de tren,de fapt e povestea cutremuratoare a unui om ce trece printr-o experienta naucitoare.Am cautat povestirea dar nu am mai gasit-o,o fi prin arhiva.Mi-ar place sa o recitesc.

Sa auzim de bine

Sorin Bobis

Avatar utilizator
Ovidiu
Mesaje: 348
Membru din: Sâm, 14 Iul 2012 07:24

Re: Calatorie in timp

Mesaj de Ovidiu » Joi, 15 Noi 2012 20:40

Salut Sorine

Povestile alea ale trenului le mai am. De fapt cred ca le am pe toate ce le-am pus acolo pe cactusi.com.
O sa le caut si o sa le pun si aici.
Unele povesti le-am pierdut si eu, la altele le-am dat eu foc. Adica delete :laugh:
Pentru a face loc noului uneori trebuie sa te golesti de trecut.

adarianul

Re: Calatorie in timp

Mesaj de adarianul » Joi, 15 Noi 2012 20:44

Ovidiu,poti face delete pe calculator dar nu in sufletul tau.Si nici in cel a celor ce te cunosc.Noul nu inseamna obligatoriu o renuntare la trecut.

Avatar utilizator
Gino
Mesaje: 559
Membru din: Mar, 31 Ian 2012 18:21
Localitate: Bucuresti

Re: Calatorie in timp

Mesaj de Gino » Joi, 15 Noi 2012 22:14

Buna seara

Ovidiu,poti face delete pe calculator dar nu in sufletul tau.Si nici in cel a celor ce te cunosc.Noul nu inseamna obligatoriu o renuntare la trecut.

Perfect adevarat !
Ovidiu esti asteptat in...trecut, de ce nu mergi acolo ??? :lol:
Gino

Avatar utilizator
Ovidiu
Mesaje: 348
Membru din: Sâm, 14 Iul 2012 07:24

Re: Calatorie in timp

Mesaj de Ovidiu » Joi, 15 Noi 2012 22:39

Salut

Sorine nu pot sta acum. Sunt prins in ultima vreme cu o groaza de trebusoare. Dar revin mai incolo.
Nu ai inteles. Mai mediteaza. :mrgreen:
In cazul asta special vorbeam de povesti. Adica de lucruri. Poti sa adaugi si lucruri mai abstracte, ipoteze, conceptii, asa zise invataturi .... Si am zis uneori nu obligatoriu . E drept am fost cam lapidar. :laugh:

Gino daca mai razi de trecut te lapidez. Mintal desigur :laugh:

Trecutul nu e de ras. Nici de plans. E trecut.

Deci Sorine mai mediteaza. Ce faci cu frigiderul vechi care nu mai functiona si a trebuit sa-ti cumperi unul nou.
Ce faci cu ipotezele care nu te duc la nici un rezultat?
Ce faci cand capul ti-e plin la maxim de ganduri incat nu te mai poti concentra la nici o solutie?

Sufletul ... ah sufletul. Prin definitie e un atribut strict uman. (Vezi Dex)
Apropo pentru a vorbi de suflet la alte entitati astept o largire a definitiei notiunii de suflet. Sunt deschis ipotezelor. Cu conditia sa stim despre ce vorbim. Adica sa stabilim o definitie de la care pornim a discuta. :grin:

http://www.youtube.com/watch?v=y8_MPnrF ... re=related

Asa ... si special pentru Gino o tema pe care sa mediteze la suflet :laugh:

http://www.youtube.com/watch?v=ItfyoMvJ ... re=related

Avatar utilizator
Gino
Mesaje: 559
Membru din: Mar, 31 Ian 2012 18:21
Localitate: Bucuresti

Re: Calatorie in timp

Mesaj de Gino » Joi, 15 Noi 2012 23:03

Buna seara

Da, da ....sufletul, ah sufletul...scuze ca m-am bagat, da' stii ?, uneori povestile tale imi par ... trase rau de tot de par...
...Da' ma rog, cine se straduieste, poate sa inteleaga cate ceva... :lol:
Maine de dimineata ma duc sa ma ma barbieresc !
Ai vazut tu cu ochii tai un anticar la barbier ?, da spune pe bune, nu asa din calatorii imaginare... :lol:
Gino

Avatar utilizator
Ovidiu
Mesaje: 348
Membru din: Sâm, 14 Iul 2012 07:24

Re: Calatorie in timp

Mesaj de Ovidiu » Joi, 15 Noi 2012 23:26

Gino scrie:... uneori povestile tale imi par ... trase rau de tot de par...
:eek: Si tie? Culmea ca si mie. N-ai observat cumva cine le trage de par? :laugh:

Nu mai draga Gino. Inca nu stiu taina asta. Adica raspunsul la dilema ta. Cine rade anticarii? Taina mare. :mrgreen:

Gino scrie: Maine de dimineata ma duc sa ma ma barbieresc ! ...
:aplauze1: Imi pare bine ca tema de meditatie ti-a dat raspunsul. Succes. Cand te intorci de la frizer, pardon de la barbier, ia si niste flori in drum. Fac bine la suflet. :wink:

http://www.youtube.com/watch?v=GOYrLKFvrEI

adarianul

Re: Calatorie in timp

Mesaj de adarianul » Vin, 16 Noi 2012 17:53

Buna Ovidiu


nu am fost asa profund.Am vrut doar sa cred ca nu-ti renegi trecutul.De frigider scapi simplu.Il dai la reciclat.Trecutul tau nu poate fi reciclat.si nici dilitat.Dar mi se pare aiurea sa continui.Revin la rugamintea de a cauta acea povestire care m-a marcat.Sigur va fi gustata si pe acest site.

Sa auzim de bine

Scrie răspuns

Înapoi la “Pasiunile domnilor”