Secretul nemuririi

Avatar utilizator
Ovidiu
Mesaje: 348
Membru din: Sâm, 14 Iul 2012 07:24

Secretul nemuririi

Mesaj de Ovidiu » Lun, 01 Apr 2013 22:20

Vazand poze cu copii in galerie, mi-am amintit de ceva ce am scris mai demult, in alta parte ...

--------------------------------------

Secretul nemuririi

Eu asa imi imaginez plecarea mea spre stele. Fara un suflet de copil, al tau sau al altuia dar care sa tina la tine, asta nu se poate.

http://www.youtube.com/watch?v=N0m1XmvBey8

Plecarea spre stele. Sigur ca asta e o metafora in cazul dacilor. Iar eu sunt dac. Noi dacii suntem nemuritori asa ca nu plecam nicaieri, ramanem pe Pamant. Doar zicem ca plecam. Nemuritori nu chiar. Asta multi nu o stiu. Ne nastem muritori dar ca ne e dat sa alegem nemurirea. Noi dacii, orice limba am vorbi si oriunde am fi, stim secretul nemuririi. Vi l-as spune si voua dar ar fi degeaba. Nu, nu e sa faci copii desi si asta e o oarecum cale. E mai complicat. E un secret pe care nu-l puteti intelege daca nu iubiti copii. Dar trebuie mai mult. Sa iubiti copii in general. Sa iubiti copii lumii intregi.

Hai sa nu fiu asa secretos, oricum nu veti intelegeti nimic. De aia e secret. Va veti zice hohotind: un damblagiu in plus.

Pot sa va dau un indiciu: sufletul poate atinge nemurirea, nu sangele.
Chiar pot sa va spun mai multe: Pentru asta trebuie sa-i transmiteti ceva de suflet unui copil. Degeaba insa va straduiti daca nu iubiti copii in general. Un copil simte imediat, pe o anumita cale care nu tine de ratiune, daca iubiti sau nu copii, si nu vor accepta sa va ofere nemurirea. A iubii copii tine de pozitiv. Degeaba ati incerca sa va prefaceti, negativul e respins automat, chiar daca e ascuns bine sub o masca. E obligatoriu sa va intoarceti real cu fatza spre pozitiv. Nu e neaparata nevoie sa fie un copil din sangele vostru. Dar trebuie sa fie un copil. Partea cea mai frumoasa a nemuririi dacilor e ca se pot trasmite mai departe pe multiple cai. Adica se poate imparti la mai multi copii. Insa va trebui sa platiti si un pret aparte. Va trebui sa-i dati fiecarui copil si altceva in afara de dragoste. Ceva care il face puternic si pozitiv.
Ce? Cum? Poate ca fiecare trebuie sa descopere singur ori poate ca acel ceva e ceva ce tine de spiritul dacilor si e esenta secretului. Asta nu am voie sa va spun.

Sa va zic o poveste reala. Puteti zice ca ma laud. Treaba voastra. Mie putin imi pasa

Am fost si profesor pentru scurt timp. Apoi au trecut ani. Nu-mi mai recunosteam nici un elev. Spre rusinea mea nu puteam anticipa transformarile. Apoi au trecut iar ani. Multi nu chiar, totusi multi. Peste 15. Aveam gradina pe colt. Aveam un gard de plasa transparent unde ma vedeau toti ca intr-un acvariu. Treceau multi pe strada mie nu-mi pasa, ii mai observam, ei cu ale lor iar eu cu ale mele prin gradina. O data, un tanar, asa pe la treizeci de ani, pe care il observasem frecvent trecand in ultimul timp ma striga daca pot sa vin pana la gard. Eram la vreo zece metri distanta. Ma duc. El ma saluta si-mi zice:
- Vad ca nu ma recunoasteti, e normal m-am schimbat mult, plus mustata, ... imi cer iertare ca va deranjez … v-am chemat doar pentru a va spune ca vreau sa stiti ca mi-ati fost profesor, atat. Ma scuzati.
Si a dat sa plece. L-am retinut vreo doua minute. Am schimbat asa cateva intrebari/amintiri si a plecat. Nu am mai vorbit niciodata desi a mai trecut multa vreme pe acolo. Cand il observam si vedeam ca se uita la mine dadeam doar scurt din cap. Atat.
Mai mare rusinea sa nu-ti recunosti fostii elevi. Sa nu te recunosti pe tine, adica ceva din tine insuti si care s-a transmis asta e normal. Tu nu il recunosti, insa ce s-a trasmis te recunoaste daca te vede.

Credeti ca m-a strigat pentru ca i-am fost profesor? Va inselati. Profesor am fost doar asa scurt suplinind cateva luni o profesoara ce nascuse. Deci un surogat de profesor, anonim, intamplator si pasager.
Asa. Treaba voastra ce credeti.

Bun. Pun pariu ca nu ati priceput mai nimic si ca vor fi unele comentarii acre. Daca nu pe fatza cel putin in gandul vostru. Adica un pariu castigat din start pentru ca nu aveti cum dovedi ce ganditi.  

“… oricum nu veti intelege nimic.”
Him, am fost cam dur, dar asta e adevarul. Sigur nu veti intelege nimic, cu exceptia celor ... celor care aveti ceva din spiritul dacilor. Ceva sadit in adancul sufletului vostru si care incearca sa se transmita pentru a va face nemuritori.

--------------------------------------------

PS
1. Povestea cu fostul elev e absolut reala. E una din cele mai pretioase amintiri din acele vremi.
2. Pt.Cristi. Cum am scris in alta parte, cred ca nu ai idee ce ai facut organizand vizita elevilor pentru a vedea cactusii. De aici incolo depinde de tine ce si cum va fi ...

Scrie răspuns

Înapoi la “Pasiunile domnilor”