Udarea cactusilor

Avatar utilizator
Cristi
Mesaje: 1614
Membru din: Lun, 30 Ian 2012 23:51
Localitate: Gilau, Cluj
Contact:

Udarea cactusilor

Mesaj de Cristi » Sâm, 16 Sep 2017 14:22

Udarea cactusilor
Administrarea apei reprezinta cel mai sensibil si mai greu de inteles aspect al culturii acestor plante pentru colectionari. Incepatori sau avansati, toti suntem uneori putin nesiguri in privinta oportunitatii udarii.
Cactusii au nevoie de apa! Pentru o dezvoltare viguroasa si frumoasa, pentru o inflorire abundenta, aceste plante trebuie udate adecvat. Deficienta apei se va manifesta printr-o crestere mult intarziata, plante atipice, stafidite, subtiri, lipsa infloririi si in final, moartea plantelor.
Factorii care intervin in ecuatia cultivarii cu succes a cactusilor sunt: specia, solul, ghiveciul, lumina, temperatura si apa la care se adauga fertilizantele, combaterea bolilor si daunatorilor cu tratamentele adecvate. Exista o interdependenta intre acesti factori, astfel incat, atunci cand avem o variatie a unora, trebuie sa ii modificam pe ceilalti pentru a mentine un echilibru in viata plantelor.
Tinand cont de marea raspandire in natura a cactusilor, de diferentele de sol si clima intre diferitele regiuni, e imposibil de realizat un ghid unitar de udare aplicabil tuturor speciilor. Voi incerca insa, in acest articol, sa prezint niste principii de udare aplicabile majoritatii cactusilor din colectii.
Ma voi referi la cactusi crescuti in ghivece de plastic. Plantele crescute la sol vor trebuie udate mai rar deoarece apa aflata la dispozitia plantei e mai multa si se va evapora mai lent, iar pentru plantele in ghivece de lut nelacuit, ritmul udarilor poate fi mai frecvent, evaporarea apei realizandu-se si prin peretii laterali.
Voi avea in vedere calitatea apei de udare, modul efectiv al udarii, cantitatea de apa utilizata si frecventa udarilor.
A. Calitatea apei
Apa utilizata trebuie sa fie moale, la temperatura neutra, apropiata de cea ambientala, cu pH usor acid (cca 5-6).
Sursele de apa pot fi apa de ploaie, apa din fantani si apa de retea. Mai intra in discutie si apa provenita din topirea zapezii, care in esenta este o apa de ploaie cu continut mai scazut de oxizi de azot, la care se adauga o cantitate de praf sau pulberi in functie de poluarea zonei si vechimea zapezii.
Apa ideala este apa de ploaie (exceptie zonele foarte poluate unde apare riscul de ploi acide) proaspata sau colectata in diferite recipiente. Aceasta apa este aproape complet lipsita de saruri minerale (este moale), contine mici cantitati de oxizi ai azotului (mai mult la ploile de vara, cu descarcari electrice care ionizeaza atmosfera) care actioneaza ca un fertilizant, contine spori de alge si ciuperci si are un pH usor acid. Aceasta trebuie colectata in recipiente opace daca va fi utilizata mai tarziu. Daca este pastrata in vase transparente, sporii din ea vor duce la formarea de alge. Aceste alge vor consuma nutrientii din apa si se vor depune pe sol si pe cactusi. Apa de ploaie care urmeaza sa fie utilizata in maximum 2-3 zile se poate pastra in vase transparente, lumina solara putand avea efecte benefice asupra acesteia.
Apele din fantani, izvoare, apa de retea sunt ape mai dure, cu mai multe saruri in compozitie, in functie de solul din care provin, au de obicei pH neutru. Apa de retea proaspata contine si clor, motiv pentru care e recomandabil sa fie lasata la aerare o zi inainte de utilizare.
Nu este adecvata utilizarea frecventa a apei cu continut ridicat de saruri minerale. Motvul este simplu: o parte din aceste saruri tind sa se acumuleze in solul din ghiveci, ducand la formarea unui mediu hiperton, in care radacinile plantei absorb greu sau chiar deloc apa. In plus, daca udarea se face prin stropirea corpului plantei, aceste saruri pateaza planta, ii estompeaza culoarea naturala a epidermei si spinilor, fiind si un obstacol in patrunderea luminii solare la nivelul epidermei.
B. Modul de udare
a) Udarea prin turnarea apei in jurul plantei
Aceasta metoda este populara atunci cand numarul plantelor din colectie este limitat. Ia mai mult timp, apa nu atinge corpul plantei. Apa se toarna cu un debit moderat, care sa nu “sape” in ghiveci pana cand suprafata solului e uda si prin fundul ghiveciului se scurge excesul. Faptul ca apa nu atinge planta poate fi atat un avantaj, cat si un dezavantaj. Avantajul consta in scaderea riscului de patare sau putrezire a plantelor, iar dezavantajul este neindepartarea prafului de pe plante, a posibililor daunatori (paianjenul rosu apare rar la plantele udate pe corp), lipsa efectului de fertilizare foliara. Lipsind contactul cu planta, se poate face in orice perioada din zi (mai poutin cand solul este extrem de fierbinte pt a evita socul termic asupra radacinilor). E tipul de udare preferabil la primele udari sau la ultimele udari din sezon, cand si cantitatea de apa utilizata poate fi mai moderata.
b) Udarea prin stropirea solului si a plantei.
Se poate automatiza sau semiautomatiza cu un hidrofor si duze sau furtun cu pulverizator, devenind mai rapida. Nu trebuie aplicata in timpul zilei cand plantele stau in soare (risc de arsuri si imbolnaviri), e bine sa fie utiliazata seara sau dimineata foarte devreme. Este ceva mai riscanta primavara devreme si toamna tarziu, la trecerea dintre sezoanele de repaus si vegetatie. E tipul de udare utilizat de mine.
c) Udarea prin imersia ghiveciului in apa
Este cel mai frecvent utilizata de producatori, poate fi automatizata, asigura o hidratare maxima, apa nu atinge corpul plantei. Modalitatea de realizare depinde de numarul de plante. La o colectie mica putem scufunda manual ghivecele intr-o tava cu cativa cm de apa, le tinem pana cand, prin capilaritate, apa urca in sol si suprafata solului din ghiveci devine umeda. In colectii mari, mese intregi cu plante pot fi transformate in tavi cu instalatii de inundare si circuit de golire, putand recupera si refolosi apa de udare. O problema la realizarea unor astfel de tavi este scurgerea apei: ghivecele trebuie sa stea pe o suprafata denivelata, cu denivelari de cativa mm, astfel incat, dupa scurgerea apei, sa nu ramana o pelicula de apa intre fundul ghiveciului si masa. Prezenta acestei pelicule poate duce in timp la putrezirea speciilor mai sensibile. E genul de udare cu care putem creste plante mari in ghivece mici.
C. Cantitatea de apa utilizata
E important sa administram o cantitate suficienta de apa astfel incat sa asigure o buna imbibare a substratului, punand la dispozitia radacinilor apa necesara pentru hidratare. Udarile cu cantitate redusa sunt neindicate, cu exceptia primelor si ultimelor udari din an, cand avem de-a face cu o planta foarte deshidratata, respectiv cand dorim sa hidratam putin o planta in conditiile unor temperaturi de toamna mai modeste si nu vrem ca solul sa ramana umed prea mult timp.
D. Frecventa udarilor
Majoritatea cactusilor din colectiile noastre au doua sezoane distincte de-a lungul anului: sezonul de crestere (de primavara si pana toamna) si sezonul de repaus (pe timpul iernii), separate de scurte perioade de tranzitie. Durata acestor perioade este dependenta de speciile de cactusi si de conditiile de mediu (lumina, temperaturi diurne si nocturne). Spre exemplu, plantele crescute in sere incalzite, vor incepe mai devreme sezonul de crestere comparativ cu cele iernate in holuri racoroase. Cei mai multi dintre cactusii care au depasit stadiul de plantuta (au varsta >de 1 an), nu se uda iarna deloc. Exista exceptii, asa cum am scris in debutul articolului: plantele din zone foarte calde atat vara cat si iarna-Melocactus, Discocactus, Uebelmannia, Pereskia, Pereskiopsis, cactusi epifiti etc. Aceste plante pot avea nevoie de udari mai rare si mai superficiale si pe timpul iernii si au nevoie de caldura si lumina de-a lungul intregului an. In conditiile mele de cultura- plante in sera de-a lungul intregului an, in Transilvania, sezonul de crestere incepe pe la sfarsitul lunii februarie. Daca vremea e frumoasa, insorita si am in sera peste 25 de grade ziua de-a lungul mai multor zile, incep udarea plantelor incepand cu cele mai deshidratate, mai mici, mai tolerante la apa si cu speciile originare in zone mai racoroase (montane sau zone mai indepartate de Ecuator). De exemplu pot incepe cu Rebutia si Sulcorebutia la sfarsitul lunii februarie, prin martie Ferocactus, iar Ariocarpus sa ii ud spre sfarsitul lunii martie. Ud doar pe vreme senina si calduroasa si ma uit la previziunile meteo astfel incat sa ma asigur ca si zilele urmatoare vor fi insorite si calde. Daca urmeaza o perioada ploioasa sau rece, prefer sa aman totul. Sunt flexibil in abordare si aleg datele astfel incat solul sa nu ramana umed in ghivece mai mult de 3-5 zile dupa udare.
Pe masura ce temperaturile cresc, soarele e mai puternic si durata zilei creste, cresc si eu frecventa udarilor. Intr-o luna aprilie frumoasa, pot uda de 2-3 ori, la fel si in luna mai. Cheia ramane corelarea udarilor cu conditiile meteo astfel incat planta sa aibe caldura si soare iar umezeala din ghiveci sa nu fie prelungita. Udarea abundenta pe o vreme rece si umeda va avea ca efect un sol umed 10-15 zile, ceea ce poate fi fatal multor specii!
In iunie-iulie, cresc ritmul udarilor , dar las solul sa se uste complet intre doua udari. In functie de temperatura, vant, tipul si dimensiunile ghiveciului si al solului, acest interval poate fi variabil.
In acest an am testat cu succes o udare putin diferita: udarea 2 zile consecutiv urmata de o pauza prelungita. Nu am pierdut plante si am avut hidratari bune. Baza acestui tip de udare despre care am citit prima data de la Steven Brack, e urmatoarea: radacinile absorb apa prin perisorii absorbanti. La cactusi, acesti perisori mor cand solul din ghiveci se usca si ei reapar la cateva ore pana la 1 zi dupa o udare. Udand in 2 zile consecutive, permitem o hidratare maxima a plantei cu pretul unei singure generatii de perisori, iar apoi lasam planta neudata ceva mai mult timp.
In perioada de maxima caldura din august, temperatura la umbra ajunge la 35-40 de grade, cea de la soare la 40-45, iar cea din sera ajunge usor la 50 de grade si chiar mai mult. Cactusii rezista mai usor la aceste temperaturi ridicate daca sunt usor deshidratati. La multe genuri originare din zone cu temperaturi mai moderate (Rebutia, Sulcorebutia, Weingartia, Oreocereus etc), dar si la majoritatea celorlalte genuri, in perioadele de canicula nu ii ud. Cereoidele din zone foarte calde, ferocactusii- ii ud in continuare.
Toamna, prin sfarsitul de august si o luna septembrie, urmeaz a o noua perioada buna de crestere si udarile redevin mai frecvente.
In luna octombrie raresc udarile, am grija mare la conditiile meteorologice, urmand ca ultimele udari sa le dau (mai superficiale) in prima decada a lunii noiembrie, numai daca vremea e frumoasa.
Udarea este un subiect dezbatut in multe carti de profil, articole si la intalnirile dintre colectionari. Fiecare dintre noi trebuie sa ne documentam si sa adaptam cele aflate la situatia noastra. E bine sa incercam sa optimizam cresterea cactusilor nostri, sa nu ne temem sa experimentam, chiar daca vom avea si pierderi ocazionale!
Mult succes!
Cristian Neciu, 16 septembrie 2017
cactus wizard

Avatar utilizator
AlexandruDragomir
Mesaje: 261
Membru din: Lun, 19 Sep 2016 07:59
Localitate: Craiova

Re: Udarea cactusilor

Mesaj de AlexandruDragomir » Dum, 17 Sep 2017 18:56

Mersi pentru articol, Cristi.
Foarte util și cuprinzător. Sunt interesat și eu de ideea pe care ai împrumutat-o de la Steven Brack. Știu că vorbeai despre ea când a avut loc întâlnirea asociației, în august.
Cred că de la anul voi încerca și eu. Mă gândesc că ar putea ajuta și la îndepărtarea sărurilor minerale în exces, acestea fiind înmuiate de prima udare.

O seară plăcută, Alexandru Dragomir

Avatar utilizator
veterinar
Mesaje: 78
Membru din: Joi, 04 Oct 2012 19:48

Re: Udarea cactusilor

Mesaj de veterinar » Mie, 20 Sep 2017 17:24

Multumim Cristi.
Bun si pentru incepatori si pentru avansati.N-ar fi rau daca articolul si-ar gasi locul in viitoarea carte.
Nicusor

Avatar utilizator
Liviutz
Mesaje: 213
Membru din: Joi, 25 Oct 2012 18:33
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Udarea cactusilor

Mesaj de Liviutz » Joi, 21 Sep 2017 08:38

Excelent articolul lui Cristi, as vrea sa subliniez si eu o chestiune rezumativa:

- vizand udarea, cred ca s-a retinut ca, (cu periodicitatea si restrictiile de sezon mentionate), trebuie aplicata o udare ABUNDENTA, nu una cu pipeta - caci in natura nu sta nimeni sa pipeteze ! Dar ca sa-ti permiti sa faci asta, e evident ca trebuie sa asiguri simultan TOATE celelalte cerinte de mediu (sol, temperatura, expunere solara, ventilatie, etc) ! In consecinta, rezulta ca trebuie sa investim intai in asigurarea conditiilor de mediu, si apoi in plante. Daca facem invers, vom avea parte de destule dezamagiri...
- deci e nevoie in acelasi timp de asigurarea unui complex de factori, e o functie cu mai multe variabile F(x, y, z ...) = "cactusi frumosi si sanatosi". Daca numai una din variabile nu este asigurata, deja apar efecte nefavorabile - de la plante chinuite, stagnante, deformate, pana la plante moarte.

Avatar utilizator
AlexandruDragomir
Mesaje: 261
Membru din: Lun, 19 Sep 2016 07:59
Localitate: Craiova

Re: Udarea cactusilor

Mesaj de AlexandruDragomir » Joi, 21 Sep 2017 12:49

Bine punctat, Liviutz. Umbră + sol preponderent organic + multă apă sună tragic din start :nu:
Îmi place comparația cu o funcție matematică. Am și văzut cele două pasiuni ale mele puse laolaltă :grin:
Ar trebui să existe chestia asta, POLINOMUL CACTUȘILOR. :study:

Numai de bine.
Alexandru

Scrie răspuns

Înapoi la “Discutii generale”