Solul plantelor mele

gicu
Mesaje: 18
Membru din: Vin, 08 Mai 2015 18:17

Solul plantelor mele

Mesaj de gicu » Lun, 01 Iun 2015 18:07

Bun Seara ,


Am sa va povestesc cate ceva despre solul pe care-l folosesc la cactusii si suculentele din colectia mea .

Aventura a inceput in urma cu 30 de ani la Timisoara pe cand eram in ultimul an de facultate . Adevarul este ca peste povestea cactusilor s-a suprapus pana la identificare povestea prepararii solurilor pentru ei .
Astazi dupa atatia ani de colectionare si ingrijire a cactusilor pot sa spun fara sa-mi fie rusine , ca inca mai am multe de invatat .
Solurile pe care le prepar sunt de doua tipuri : minerale si ne-minerale .
Voi incepe cu cele ne-minerale .
Primul cactusist ,, in-carne-si-oase ,, pe care l-am vazut a fost domnul Perniac din Timisoara . In urma cu cativa ani inca mai traia , o stiu de la Mel si Magi Levai . Primii mei cactusi de ,, colectie ,, de la dansul i-am cumparat . Si bineinteles ca orice incepator care se ,, respecta ,, l-am rugat sa imi si planteze noua mea achizitie intr-un vas . ,, Achizitia ,, era o Lophophora williamsii , ,, caramida grea ,, pentru un gura-casca incepator . Azi ma apuca rasul cand imi aduc aminte ce guguman eram si tsinteam spre plante ,, grele ,, la acea vreme . Nu pot sa nu zambesc cel putin, atunci cand vin la mine copii care din start imi cer Obregonia si Ariocarpusi , iar cand ii intreb cate plante au acasa in colectie , imi raspund : NICIUNA ! :laugh: Asadar nici eu nu am scapat de nerozia incepatorului : voiam specii mai cu mots .
O a doua nerozie tipica incepatorilor , care bineinteles ca nu m-a ocolit , a fost ,, inecatul ,, plantelor cu apa . Devenise deja un ritual : ma trezeam dimineatsa si cu ochii carpiti de somn tabaram pe bietii cactusi si-i stropeam ca un apucat . Norocul lor si al meu a fost ca domnul Perniac era adeptul solului sarac , nisipos asa ca apa zbura repede . Dar plantele nu voiau sa creasca .
Achizitionasem o Coryphantha elephantidens aproape mumificata pe care o udam in nestire dar nu zicea nimic . Asa ca intr-o buna zi am luat vasele cu Coryphatha si Lophophora si le-am rasturnat in palma . Nu mica mi-a fost mirarea cand m-am trezit cu palma plina de nisip ...si cam atat ! Cateva firisoare de turba si gogleze de grau erau singurii nutrienti . Pentru cei care nu sant familiarizati cu graiul din sud , oltenii spun ,, gogleaza,, prafului si resturilor rezultate la decorticarea graului.
Am pus frumos mana si am inceput sa ma documentez . La acea vreme , suntem in 1985 , pick-ul terorii rosii , Internet-ul era de domeniul literaturii SF , telefonul mobil la fel , deci contactul cu informatia si alti cactusisti era ZERO , asa ca singurele surse erau cartile lui Dobrota si Copacescu si bineinteles ....folclorul local adica ce mai puteai ,, ciupi ,, de la cactusistii cu vechime .
Fac aici o paranteza si le multumesc celor de la care am avut de invatat , desi unii dintre ei se afla acum in Lumea-Umbrelor .
Singurele ustensile de gradinarit pe care le aveam in camera de la camin erau tacamurile din camera , asa ca inarmat cu o lingura am plecat in Parcul Rozelor hotarat sa gasesc cele trei componente de baza ce dau osatura unui amestec : pamantul de tselina ( o sa va spun ce credeam la vremea aia ca este pamantul de tselina :lol: ) , pamantul de frunze si nisipul .
Norocul meu fost ca cei care maturau aleile parcului au mai lasat ceva frunze de tei pe langa borduri , frunze care putrezisera si dadusera un humus negru calitatea extra . Asa ca m-am pus pe traba si am luat o mana de humus de sub tei . Cu pamantul de tselina nu a fost prea greu sa-l gasesc iar nisip am luat din fatsa unei case in constructie . Am dat fuga la camin si am amestecat cele trei componente simtindu-ma precum ucenicul vrajitor gata sa faca o boacana .
,, Boacana ,, a reusit pentru ca plantele puse in noul amestec incepusera sa arate asa cum imi doream . Cel mai mult m-a bucurat si distrat in acelasi timp Coryphantha . Mai intai a inceput sa i se iverzeasca varful de crestere si de la gri-Tutankamon a trecut la verde frumos specific Coryphantelor. Apoi cam dupa o luna efectiv aparuse o noua planta in varful celei vechi.
Sa va spun ce e cu pamantul de ,, tselina ,, . Atat eu cat si multi ca mine credeam ca pamantul de tselina este pamantul pe care s-a cultivat ...tselina ! :laugh:
In realitate pamantul de tselina sau de brazda este pamantul obtinut din brazdele cu iarba pe ele , scoase cu cazmaua si stivuite cu radacina ierbii in sus , lasate sub cerul liber un an . Confuzia vine de la pronuntia identica in limba romana a doua cuvinte ce provin din limbi diferite :σέλινο pronuntat selino din neogreaca care desemneaza leguma Apium graveolens si celina pronuntat tselina din sarba si bulgara care desemneaza parloaga , pamentul nelucrat de ani de zile ,, odihnit ,,.

Mi-a prins bine lectia . Dupa anul V a urmat stagiatura care din pacate nu a fost in Craiova , apoi in 1990 am venit acasa . Aveam mai mult timp sa stau cu cactusii mei si nu uitasem lectia , plantele te rasplatesc si-ti ofera aspect frumos si flori atat cat le oferi si tu LUMINA , APA si ....SOL ! Domnul Perniac avusese dreptate in felul dansului , solurile sarace in componente organice sunt foarte bune ,cu o conditie insa : materialele minerale sa fie ,, vii ,, .
Asa cum bine spunea un cineva , orice cactusist va gasi elementele optime pentru amestecul de sol din locul in care se gaseste . Asa ca am inceput sa bat coclaurii in cautare de sol .
Pamantul de brazda nu a fost greu sa il gasesc , mai greu a fost cu pamantul de frunze . Noroc ca in Craiova avem un parc peisagistic superb . Imi atrasese atentia de mult timp humusul de sub chiparosii de balta ( Taxodium distichum ) . In trecat fie spus chiparosul de balta e printre putinele conifere , daca nu chiar singurul , caruia ii cad iarna acele . Are o tinuta maiestuasa si o culoare verde deschis a frumzelor foarte placuta . Asa ca timp de ani de zile se adunasera ceva ace sub ei . Partea buna este ca apa in care lasasem o zi acele bine putrezite avea pH-ul 6,6 , valoare ce satisfacea multe dintre plantele mele .
Nisipul pentru amestec se gasea din belsug pe malul Jiului dar sansa mea a fost cand Eugen Belu m-a dus intr-un loc in care am dat de ceva unic : o cariera de nisip fosilifer ! Locul era superb . Inchipuiti-va un deal taiat pe din doua asa cum ai taia un tort. Si la fel cum vezi straturile de felii ale tortului cam la fel se vedeau si aici straturile geologice .

Imagine

Locatia : comuna Podari satul Livezi . Podarii sant comuna lui Tudor Gheorghe .
Ce mi-a atras atentia de la inceput a fost abundenta de minereu de mica ce-l facea sa straluceasca in soare .
Mai tarziu aveam sa aflu ca este un excelent mediu de inradacinare reducand timpul la jumatate fatsa de alte medii folosite dar cu conditia sa fie mentinut umed in permanenta .
Eu il folosesc la amestecul pentru cactusi in ciuda faptului ca este foarte fin .

Pe langa cele trei componente de baza care asigura structura , consistenta , nutrientii si pH-ul amestecului , mai folosesc si caramida pisata , cojile de ou pisate , turba rosie acida , faina de oase atunci cand se gasea , argila .
In functie de proportia dintre ele obtin mai multe tipuri de amestec , pentru cactusi , caudexuri , lithopsi .
Iata ce as vrea sa va spun ; cred ca ati remarcat ca nu pomenii nimic despre componentele minerale . Ei bine , retetele de mai sus sunt retete clasice folosite inainte de 89 , mai precis folosite inainte de aparitia Internetului la noi . Folosirea ,,mineralului ,, 100 % este post-Internet a aparut abia dupa ce am avut acces cu totii la fotografiile cu cactusi de la mama lor de acasa .

Un alt tip de amestec pe care il prepar este cel mineral . La inceput nu prea faceam distinctia intre roca VIE si cea INERTA din punctul de vedere al hranirii plantei . Roca VIE este roca proaspat sparta , maruntita ce nu a avut timp sa fie slefuita de ape , rotunjita , INERTIZATA , ce este un bun nutrient pentru plante datorata compozitiei chimice . Am obtinut rezultate remarcabile , neasteptate cu amestecul mineral . In fond si la urma urmei in Natura nu sta nimeni sa le aduca humus de Taxodium , coji de ou pisate , nisip de Podari sau alte ,, delicatesuri ,, , cresc saracii pe un sol vai de el , dar tocmai asta este cheia secretului .
Amestecul clasic mi-a adus si el mari bucurii , plantele mele fiind apreciate de cunoscatori . M-a distrat gluma lui nea Sorin Copacescu , imi cer scuze pentru familiarism dar la Craiova fiind tatal nostru cactusist toti ii spunem nea Sorine , cand mi-a vazut plantele : ,, Ce dracu le facusi ma , ii spalasi cu shampon inbainte sa venim la tine ?,, :laugh:
O alta replica mi-a venit din partea domnului Gaertner din Timisoara , unul dintre monstrii sacrii ai cactusismului : ,, Ai plante ca ale lui Bauer ! ,, .
La acea data plantele din colectia domnului Bauer erau un etalon ca de altfel intrega colectie care era o bijuterie cu multe perle .

Imi cer scuze ca v-am plictisit , de asemenea pentru folosirea lui sh si ts care nu sunt specifice scrierii romanesti .

Va doresc multa

bafta,



gicu

Avatar utilizator
dana rusu
Mesaje: 135
Membru din: Sâm, 08 Iun 2013 07:38
Localitate: lungesti galati

Re: Solul Plantelor Mele

Mesaj de dana rusu » Lun, 01 Iun 2015 18:20

:aplauze1: frumoasa poveste.mai vrem :hug:

simi
Mesaje: 273
Membru din: Mar, 01 Iul 2014 17:25
Localitate: Bucuresti

Re: Solul Plantelor Mele

Mesaj de simi » Lun, 01 Iun 2015 22:12

Frumoasa poveste :aplauze2: ...catusi de putin plictisitoare, ba unui incepator ca mine imi sunt necesare astfel de dezvaluiri :hug:

Scrie răspuns

Înapoi la “Soluri, ghivece, transplantari”