publicat la 3 Aug, 17:02, de Cactusi.net

Gradinile alpine fiind colturi de natura considerate mai rustice, permit folosirea unui sortiment mai larg de plante floricole din flora spontana. Dezvoltarea turismului favorizeaza posibilitatea aducerii unor plante direct din natura cu ocazia excursiilor de la sfarsitul saptamanii si transplantarea lor in gradinile amenajate pe langa locuinte. Desigur ca acestor plante trebuie sa li se asigure conditii bune de dezvoltare si plantarea lor sa fie facuta in mod corespunzator pentru a se prinde si vegeta. Insasi alegerea locului pentru plantat reprezinta o problema si adeseori in aceasta privinta se fac si unele greseli, si de aceea sunt necesare unele lamuriri suplimentare.

Pentru amenajarea unei gradini alpine se va cauta un colt mai retras, mai linistit, situat daca este posibil pe un teren avand o panta mai accentuata.  Este bine daca exista in acel loc posibilitatea amenajarii unui izvor si a unei mici cascade, folosind chiar o sursa de alimentare de la reteaua de apa, dar bine mascata.

Se vor selectiona roci din cele mai vechi, mai interesante, care sa fie, daca este posibil, acoperite de muschi si licheni.Se va evita cu desavarsire sa se foloseasca pietrele de constructie, betonul, caramizile sau alte materiale care introduc o nota artificiala, total discordanta de scopul propus.Pentru ca plantele sa poata gasi conditii bune de dezvoltare vor fi preferate rocile stratigrafice ( calcare oolitice, marne, etc. ), sisturi care se pot aranja in pozitii orizontale.Rocile eruptive ( granite, profire, roci bazaltice etc. ) pot conferi solului o aciditate prea pronuntata si, fiind prea dure, sunt adesea lipsite de fisuri si falii.Trebuie de asemenea sa se stie ca, desi plantele din flora spontana folosite pe stancarii necesita o umiditate atmosferica in aer si in sol mai pronuntata, totusi nu iubesc apa stangnanta din sol si o patura de apa freatica prea apropiata de suprafata solului.De aceea, inainte de amenajarea unei gradini alpine, sub roci trebuie amenajat un drenaj corespunzator, asigurandu-se scurgerea necesara catre baza stancariilor.Amenajarea unei stancarii prevazute cu o gradina alpina se poate executa practic astfel ; pe locul unde dorim sa amenajam o stancarie se sapa pamantul pe o adancime de cca. 30 cm. Si pe aceasta se amplaseaza un strat de zgura.Deasupra se asterne un strat de nisip de rau cu bobul mare.Daca pamantul extras este bogat in humus si de buna calitate se poate folosi ca unul din partile componente ale pamantului de amestec, ce se va folosi pentru inradacinarea plantelor de pe stancarii.Acest pamant bogat in humus se amesteca cu 1 / 3 nisip si circa 1 / 3 compost si turba.Pentru plantele din flora spontana care nu tolereaza bine calcarul in substrat, se reduce cantitatea de compost si turba la 1 / 5 si se sporeste continutul de pamant cu humus 1 / 2, nisipul ramanand in proportie de 1 / 3.Pentru plantele iubitoare de calcar, continutul de turba si compost poate ajunge la 40 % din intregul amestec.Amestecul de pamant se dispune astfel intre roci, incat apa sa patrunda cu usurinta pentru a-l umecta dar fara a-l eroda si transporta.Pietrele se amplaseaza de asa maniera incat sa lase spatii suficiente intre ele pentru a permite dezvoltarea in bune conditii a radacinilor plantelor.Rocile se aseaza astfel ca spatiile dintre ele sa nu fie in continuare pe linia de cea mai mare panta si sa se permita astfel concentrarea apelor.Pamantul dintre roci trebuie sa fie tasat in mod corespunzator, el avand si un rol de liant al rocilor.Folosirea mortarului de ciment nu este permisa pentru prinderea rocilor intre ele decat, cel mult in unele puncte.Aranjarea pamantului dintre roci este bine sa fie facuta in timpul verii, pentru ca, in toamna sau in primavara urmatoare va trebui efectuata plantarea stancariilor.Este bine ca plantarea sa se faca din timpul toamnei, mai ales daca locul in care se amenajeaza stancaria este situat in conditii de seceta.

Plantele folosite pe stancarii trebuie sa posede urmatoarele calitati :

1 – sa fie bine adaptate unor conditii mai vitrege de existenta ( putin pretentioase fata de conditiile stationale, sa vegeteze cand au la radacina pamant putin etc. )

2 – sa fie cat mai rustice ( sortimentul de plante din flora spontana este foarte cautat in gradinile alpine ) si sa se elimine toate plantele cultivate, care fiind ameliorate de om, pot da o nota de prea mare rafinament si artificialitate.

3 – sa fie pe cat posibil de talie redusa si sa aiba forme interesante ( portul tarator, ascendent, tortuos )

4 – sortimentul de conifere si de foioase sa fie bine proportionat.

5 – in timpul iernii stancile sa nu ramana dezgolite, sortimentul de conifere si de plante cu frunze persistente sa fie de cel putin 30 % din totalul plantelor folosite.

6 – sa se creeze grupari cat mai naturale, dispuse etajat in compozitii ornamentale, cu realizarea unor armonii si contraste de culoare frumoase si interesante.

Plantele din flora spontana care se pot folosi pentru decorarea stancariilor :

a – conifere :

- Taxus baccata ( tisa ) – Juniperus communis ( ienupar ) – Pinus nigra ( pin negru ) – Pinus silvestris – Pinus mugo ( jneapan ) – Pinus cembru ( zambru ) – Picea abies (molid)

b – foioase :

- Acer campestre ( jugastru ) – Acer tataricum ( artar tataresc ) – Berberis vulgaris ( dracila ) – Betula verrucosa ( mesteacan ) – Betula pubescens ( stejar pufos ) – Corylus avellana ( alun ) – Cotoneaster integerrima ( barcoace ) – Crataegus monogyna ( paducel ) – Cytisus hirsutus ( drob ) – Daphne mezereum ( tulchina )  - Lonicera nigra ( caprifoi negru ) – Amygdalus nana ( migdal pitic ) – Rhamnus tinctoria ( verigariu ) – Rhododendron kotschyi ( smirdar ) – Ribes petraeum ( paltior ) – Rosa spirosissima  ( maces spinos ) – Rosa pendulina ( trandafir de padure ) – Salix rosmarinifolia – Salix reticulata – Salix retusa.

c – plante ierboase sau cu port mic pentru stancarii :

- Achillea ptarmica ( rototele albe ) – Achillea millefolium ( coada soricelului ) – Achillea tanacetifolium  - Adonis vernalis ( ruscuta de primavara ) – Aquilegia vulgaris ( caldarusa ) – Anthemis tictoria ( floarea de perina ) – Astragalus monspessulanus ( cosaci ) – Biscutella laevigata v. Alpestris ( ochelarita ) – Calluna vulgaris ( iarba neagra ) – Cerastium tomentosum – Dryas octopetala ( argintica ) – Dianthus spiculifolius ( barba ungurului ) – Eryngium planum ( scai vanat ) – Gentiana lutea ( ghintura balbena ) – Gentiana clusii – Helianthemum mummularium ( iarba osului ) – Iberis saxsatilis – Iris pumila ( stanjenel ) – Lunaria rediviva ( lopatica ) – Leontopodium alpinum ( floare de colt ) – Ligularia sibirica – Myosotis palustris ( nu ma uita ) – Pulsatilla alba ( deditel ) – Potentilla recta – Primula auricula v. Serratifolia ( urechea ursului ) – Pedicularis comosa ( darie ) – Petasites hybridus ( captalan ) – Saponaria officinalis ( sapunarita ) – Sedum annuum ( iarba grasa ) – Saxifraga aizoides ( ochii soricelului ) – Swertia punctata – Senecio nemorensis ( brusture galben ) – Scorzonera rosea ( luceafar ) – Struthiopteris filicastrum ( spata dracului ) – Trollius europaeus ( bulbuci de munte ) – Telekia speciosa – Viscaria vulgaris – Vaccinium vitisidaea ( afin ) – Veratrum album ( steregoaie ) – Veratrum nigrum.

Profesor dr. doc. M. Paun - Conferentiar dr. L. Palade