publicat la 18 Aug, 11:07, de Cristi Neciu

Genul Ferocactus cuprinde plante de talie mare originare din SUA si Mexic in numar de aproximativ 30 de specii la care se adauga mai multe varietati si forme. Sunt plante extrem de spectaculoase , initial globulare apoi scurt (sau mai lung) columnare, putand unele ajunge la inaltimi de peste 2m in natura. Majoritatea speciilor sunt solitare cu unele exceptii notabile (ex. F. robustus care formeaza colonii cu zeci de capete,intinse pe cativa metri diametru).

Este un gen inrudit in deaproape cu genul Echinocactus de care se deosebeste la modul facil prin faptul ca ,la Ferocactus, centrul plantei nu are aspect lanos. De asemenea, ferocactusii au glande nectarifere.

Multe specii au spini centrali foarte puternici, drepti sau cu carlig, adesea viu colorati. Florile sunt apicale, diurne si pot fi galbene, portocalii, rosii ,mov in functie de specie si populatie. Cu cateva exceptii (F glaucescens, F fordii, F hamatacanthus), plantele trebuie sa aiba varsta de peste 7-8-10 ani pentru a inflori.

Avand o arie de raspandire mare, conditiile de mediu difera de la o specie la alta in privinta temperaturilor, precipitatiilor, solului. Exista specii cu raspandire foarte larga (ex. Ferocactus wislizenii- cuprinde plante cu aspecte diferite in functie de populatie); altele (ex F. lindsayi) ocupa o suprafata redusa. Cea mai bine reprezentata in ferocactusi este peninsula Baja din California si insulele inconjuratoare.

In cultura pot convietui cu succes daca se tine cont de diferentele de rezistanta la frig. Speciile din SUA si nordul Mexicului (wislizenii, cylindraceus,hamatacanthus, sinuatus) tolereaza pe timpul iernii fara probleme temperaturi negative de -5 grade, unele chiar -10 grade. Speciile din centrul Mexicului sau de pe unele insule sunt mult mai sensibile si trebuie ferite de temperaturi care tind spre zero grade(alamosanus,latispinus, chrysacanthus, glaucescens,lindsayi, reppenhagenii). Este esential ca plantele sa aiba un sol deschis, bine drenat, necompactat, usor acid, vase adecvate dimensiunilor plantelor. Lumina de intensitate maxima inclusiv pe lateralele plantei, loc calduros si bine ventilat. Transplantare la maximum 2 ani pentru o crestere sustinuta.

Prezenta glandelor nectarifere predispune ,mai ales in sezonul rece, plantele la aparitia fumaginei daca nu sunt bine ventilate si sunt in mediu umed. Udarile sunt cu apa de ploaie, nu prea frecvente cu uscarea deplina a solului intre doua udari. Nu se uda pe vreme rece si umeda, chiar daca din punct de vedere calendaristic sunt in perioada de vegetare.Pe vreme frumoasa le place din cand in cand, spre seara sau dimineata devreme udarea cu furtunul cu apa de ploaie cu presiune; astfel se curata de praf si de nectar, absorb azot din apa de ploaie si spinii capata o culoare extraordinara.

O greseala frecventa este inghesuirea plantelor care duce la umbrirea laterala reciproca. Acesta va stimula planta sa se dezvolte in directia luminii maxime si va duce in timp la aparitia unor exemplare etiolate, caricaturale.

Forma plantelor este, asa cum am mai spus, initial globular,a ulterior cilindrica. Exista specii care, corect cultivate, tind sa aiba o forma globular-aplatizata cu diametrul mai mare sau egal cu inaltimea (F. latispinus, macrodiscus).

Spinatia e un punct central de atractie la plantele din acest gen. Spinii pot fi drepti (F rectispinus, pottsii si v alamosensis, pilosus, lindsayi, schwarzii, reppenhagenii, glaucescens, histrix, haematacanthus etc.), sau cu carlig (F cylindraceus, chrysacanthus, emoryi, fordii, gracilis si v coloratus, hamatacanthus, johnstonianus, latispinus, peninsulae, santamaria,tiburonensis, wislizenii, viridescens etc.). Pentru o maxima dezvoltare a spinatiei sunt esentiale lumina intensa si o buna hranire a plantei (printr-un sol adecvat, transplantari regulate, apa de udat de calitate si eventual fertilizante cu microelemente) cu evitarea carentelor nutritionale.Au nevoie de vase largi astfel incat diametrul vasului sa fie mai mare decat cel al plantei cu spini cu tot; in acest mod planta nu isi va rani vecinii si va avea loc de jur imprejur si lumina. Adancimea ghivecelor trebuie sa fie proportionala cu marimea plantei. De exemplu la un ghiveci de 20cm diametru e buna o inaltime de aprox. 15 cm.

Plantele mari din comert provin din plantatii in aer liber; sunt recoltate si radacinile sunt taiate si sunt inradacinate in boluri largi si joase in turba si apoi vandute. Sunt motive estetice si comerciale pt care plante mari ajung in vase foarte scunde.

Detin in colectie peste 250 de plante din genul ferocactus din cca 70 de specii, varietati, forme, populatii si locatii diferite si pot spune ca este unul din genurile mele preferate.La 11 ani de la semanarea primelor seminte de ferocactus am ajuns sa am anual peste 30 de plante florifere. Primii, la 5 ani, au inflorit F. fordii. La 6 ani F glaucescens, 8 ani F latispinus, santamaria; la 8-9 ani F gracilis v coloratus, peninsulae, la 10 ani Ferocactus chrysacanthus si sper ca anul acesta sa mai am parte de surprize florale. De remarcat posibilitatea polenizarii cu Leuchtenbergia principis si obtinerea Ferobergiilor-hibrizi foarte apreciati.

Plantele cuprinse in acest gen sunt cu talie mare, extrem de spinoase si spectaculoase, majoritatea relativ usor de gasit si la preturi accesibile. Totusi, colectiile bogate in ferocactusi crescuti corect nu sunt multe. De ce oare?

Cred ca raspunsurile sunt multe si cazul e mai complex. Mai intai sa vedem de ce anume enevoie pentru o colectie furmoasa de ferocactusi:

• lumina- multa, insorita, e ESENTIALA; fara ea, plantele se alungesc, au spini slabi, aratand ca niste caricaturi jalnice ale speciilor tip
• spatiul- generos, pentru o colectie de ferocactusi e nevoie de loc mult, pentru a nu inghesui plantele. Scopul este de a proteja plantele de ranirea reciproca, de a impiedica spinii sa atinga plantele/obiectele din jur si de a asigura iluminarea corpului plantelor si pe lateral. Plantele nu trebuie sa se umbreasca reciproc nici la nivelul apexului, nici pe lateral.
• ghivecele trebuie sa fie adecvate dimensiunilor plantelor. Ghivecele in care vin exemplarele mai mari din Olanda NU sunt adecvate! Ele servesc doar la inradacinarea plantei dupa ce a fos smulsa din sol de pe plantatiile din tarile tropicale. Ferocactusii au nevoie de ghivece mari si relativ scunde. Astfel vor avea o crestere buna si un aspect corespunzator. Nu discut despr plantele puse la sol, deoarece e un aspect particular. Daca se face corect, asigura cel mai bun ritm de crestere si niste plante splendide.
• solul adecvat, preponderent mineral cu eventual adaos de humus cam 10-20%, aerat, poros, sa nu se compacteze si sa nu formeze cruste dupa udare. transplantarile se fac frecvent, cel tarziu odata la 2-3 ani.
• apa preferabil apa de ploaie, udari nu prea dese, dar abundente insotite de fertilizari in doze uzuale.
• temperatura: ferocactusii cresc bine cand noaptea e racoroasa si ziua calda. Grija la evantuala supraincalzire a ghivecelor expuse la soare!
• aerul bine ventilat, fara condens abundent si repetat pe plante e important pentru sanatatea si aspectul plantelor; din cauza ca au glande nectarifere, exista riscul de a dezvolta fumagina inestetica.
• Obstacole in alcatuirea unei colectii valoroase:
•  pretul plantelor; sunt destul de multe specii si varietati; pentru a arata bine, plantele trebuie sa aiba o dimensiune minima-de la care sa devina clare caracteristicile speciei. Cumpararea a vreo 50 de ferocactusi marisori nu e toamai ieftina.
• spatiul limitat aflat la dispozitie, lumina insuficienta, frigul, ventilatia inadecvata, inghesuirea plantelor. Am vazut acum cativa ani un echinocactus platyacanthus de cca 12cm inaltime si cca 2-3cm diametru! Mi-a fost foarte greu sa recunosc specia!
• ignoranta si lenea colectionarului care nu face transplantarile, udarile, fertilizarile, tratamentele la timp si adecvat; in timp exemplare splendide initial pot deveni hidoase.